Un vis frumos născut din gerul unei dimineți de iarnă!

Sunt în gară așteptând înfrigurată trenul ce urmează să mă aducă din nou în București. Ceasul digital de pe peron indică prin niște cifre uriașe, în spatele cărora se ascund punctulețe minuscule ce formează imagini, ora 4:40 a.m…

Offf Doamne, cât mai am de așteptat…. pentru că „orice drum își dublează lungimea pe vreme de iarnă” (George Herbert), am șoptit ca pentru mine.

Urăsc să merg cu trenul, dar având în vedere că iarna s-a lăsat peste noi cu atâta încrâncenare încât până și „viscolul a murit de frig” (proverb armenesc), dar și pentru liniștea părinților, am fost nevoită să aleg acest mijloc de transport.

Regretam însă deja alegerea făcută…Dacă n-ar fi fost acel interviu la care trebuia să ajung, n-aș fi plecat din confortul casei… nu degeaba Edith Sitwell afirma că „iarna este vremea confortului, un moment potrivit pentru o mâncare bună și căldură, pentru atingerea unei mâini prietenoase și o discuție în jurul focului. Iarna este cea mai bună perioadă pentru a sta în casa.” 

– Lasă Lelia, nu te descuraja, nu poți rata o șansă doar pentru că este iarnă. Trebuie să-și lase și ea amprenta asupra noastră, nu? – m-a încurajat blând Speranța.

Și pe când gândurile îmi fugeau anapoda precum fulgii mari de nea prinși ca niște gâzulițe în rotocoalele de fum ale țigării mele…

Uite trenul, uite trenul!!! am exclamat dintr-o dată bucuroasă.

Realizez imediat reacția mea copilăroasă și privesc în jur, pe furiș, să văd dacă a fost remarcată de către cineva. Pustiu, pustiu… mă pot bucura în voie, mi-am spus, aruncând țigara și pregătindu-mă a urca în vagon.

Cred că în trenul acesta sunt doar eu!!! Ce risipă!!! și am început înaintarea pe culoarul strâmt spre vagonul unde aveam rezervarea.

Am găsit numărul vagonului, pe bâjbâite, pentru că luminile nu erau prea generoase iar ochelarii aburiți nu-mi ofereau nici o mână de ajutor.

Am deschis ușa în minte cu planul deja întocmit: mă așez, câttt mai comod și… Somn! Este oricum un tren personal așa că până la București pot recupera orele de odihnă lăsate în perna de acasă.

Surpriză însă… vagonul nu era gol… Rezemată de ușă, mi-am scos ochelarii de la ochi pentru a-i curăța de acea ceață așternută pe lentile. Adevărul este că îmi doream să analizez și personajele din cabină, înainte de a intra. Vederea mea slabă mi-a înfățișat doar 3 copilași bucălați și îmbrăcați foarte ceremonios.

– Unde se mai duc și copiii aceștia înainte de Crăciun? Și singuri…

Am terminat operațiunea de ștergere minuțioasă a lentilelor, am potrivit „bicicleta” pe nas și am intrat. Nu am făcut doi pași pentru că m-am oprit ca trăsnită…

Bună dimineața, salută politicos unul dintre… PURCELUȘI!!!!cei-trei-purcelusi-la-iulius-mall-i57831

– PURCELUȘI??!! – vagonul a început să se rotească cu mine. Am ieșit afară trântind pur și simplu ușa în urma mea.

Lelia e de la nesomn, de la cafea sau poate ai fumat prea multe țigări de când te-ai trezit ori poate de la frig. „E ger de îngheaţă şi cenuşa în vatră” (proverb românesc), căuta explicații mintea mea.

Am tras aer în piept, ba chiar am și zâmbit imaginației, complimentând-o pentru cât este de buclucașă și m-am întrebat ironic și retoric:

– Ce să caute purcelușii lui Serghei Mihailov în trenul de București? De fapt, ce să caute aceste personaje din poveste în lumea noastră? 

Convinsă că totul a fost o nălucire din varii motive, am deschis ușa cu curaj și demnitate. Purcelușii nu au dispărut însă… Toți trei mă fixau cu ochișori mari și nedumeriți…

– Ne cerem scuze dacă v-am speriat, luă cuvântul același purceluș care mă salutase mai devreme.

– A, nu, nu, nu este nici o problemă, am răspuns eu, bâlbâindu-mă.

Am trecut prin fața lor până la scaunul din dreptul ferestrei. M-am așezat și am început să-i privesc… ostentativ, chiar!

– Eu sunt Nif-Nif și fratele cel mai mic, s-a prezentat unul dintre ei cu zâmbetul cel mai dulce pe care îl văzusem până atunci.

– Eu sunt Nuf-Nuf, fratele mijlociu, interveni repede cel de-al doilea care părea că își cântă numele.

– Iar eu sunt Naf-Naf, fratele cel mare, se prezentă cu aceeași politețe și seriozitate și cel de-al treilea.

Eu priveam încontinuare fără a-mi veni a crede situația în care mă găseam.

– Și ce faceți voi aici? am întrebat la un moment dat.

Mijlociul și mezinul s-au ridicat, și-au scos nu știu de unde o vioară și un fluieraș și au început să-și cânte povestea. Am început să surâd amuzată. Țopăiau cât îi țineau micile copite de dinapoi, învelite în pânză groasă și cântau cu atâta patos… ce să mai, erau adorabili!! Însă o privire plină de înțeles și autoritară, îi determină să se așeze la locurile lor imediat.

– Vă rog să-i scuzați pe frățiorii mei, de gălăgia făcută, m-a rugat Naf-Naf.

– Nu e nici o problemă, chiar sunt simpatici și amuzanți, am răspuns eu zâmbit către cei doi. Atunci au ridicat la unison privirile luminate de pofta de viață și de joacă.

– Așa sunt ei, a răspuns fratele cel mare. Din câte văd le-a trecut sperietura dată de către lup.

– A daaa, așa este, aceasta este povestea voastră… am exclamat în timp ce îmi reaminteam povestea atât de cunoscută, din copilărie.

– Dar tot nu înțeleg ce căutați aici? am continuat insistent cu întrebarea inițială.

– Am fost nevoiți să părăsim pădurea, mi-au răspuns la unison Nif-Nif și Nuf-Nuf.

– De ce? Ce s-a întâmplat? m-am arătat eu curioasă.

– Este o perioadă grea, oftă Naf-Naf. O iarnă atât de grea și un ger atât de puternic încât „frigul taie aidoma unui cuțit cu mai multe lame” (Israel Zangwill)a continuat el.

– Daaa, a zis repede si Nif-Nif, un „ger atât de mare încât a înghețat apa-n cioc păsărelelor„ (proverb românesc).

– Așa este, interveni și Nuf-Nuf, „cred că îngheață și aripile păsărilor care zboară„ (Bianca Rus).

– Am înțeles, am răspuns eu, dar voi parcă aveați o căsuță construită foarte trainic de purcelușul cel mai mare, nu?

– Da, da aveam, dar asta cu mult mult timp în urmă când încă pădurile erau păduri, când Mama Natură era încă respectată și animalele iubite…

Nif-Nif și Naf-Naf au început să însoțească cuvintele fratelui lor, cu o melodie tristă și lacrimi în ochi.

– Toți cei din pădure au început să dispară de la o zi la alta. Și nu era îndeajuns acest lucru pentru că a mai apărut o problemă: haita lupilor! Nu am mai putut ieși din casă nici ziua nici noaptea, am supraviețuit o perioadă din proviziile adunate, dar la final acestea s-au terminat. Singura soluție ce ni s-a părut cea mai potrivită a fost să FUGIM!!! Așadar am început să săpăm un tunel zi de zi și noapte de noapte, lăsându-ne îndrumați de instinct.

– Dar știți măcar unde vă aflați? Spre unde călătoriți? am întrebat emoționată.

– Daaa, mi-au răspuns în cor toți 3.

– Nu uita că totuși suntem personaje de poveste, plăsmuiri ale imaginației și așa cum și voi aveți o Putere Supremă în care credeți, la care vă rugați, așa avem și noi pe Mama Natură, Zâna Tuturor necuvântătoarelor. Ea ne îndrumă, ghidează și ne poartă de grijă și tot Ea este cea care ne-a spus că trebuie să venim într-un oraș numit București. Un unchi de-al nostru a lăsat o proprietate în acest oraș. Am venit așadar s-o transformăm în noua noastră căsuță. 

Toți trei zâmbiră mulțumiți de planul întocmit. Chiar și pe chipul lui Naf-Naf se putea citi o urmă de satisfacție. Problema lor avea o rezolvare, nu peste mult timp aveau să se găsească din nou acasă!

– Dar știți cum o să ajungeți acolo? am întrebat, privindu-l pe Naf-Naf.

– Da, sigur, o avem pe Zâna noastră cu noi. Uite, ne-a dat și o busolă magică care să ne ghideze la destinație, îmi arătă Naf-Naf plin de încredere.

– Ok, am înțeles, nu sunteți singuri.

– Cum vor reacționa oamenii însă când o să vă vadă?

Întreb acest lucru pentru că în București nu poți să te duci direct să iei o casă și să nu fii observat de cineva. Este foarte dificil. Și mai ales acum când ești obligat de către legi, precum Legea 372/2005 și Legea 159/2013 să întocmești un certificat energetic pentru toate tipurile de clădiri… cu tot ajutorul bunei voastre zâne tot nu veți reuși…certificat-energetic-ieftin

6 perechi de mărgeluțe și-au ațintit semnul de întrebare în ochii mei.

– Ce este un certificat energetic? a întrebat în cele din urmă Naf-Naf.

– Uffaa, cum vă pot explica pe înțelesul vostru?! am răspuns în timp ce îmi căutam cuvintele.

– Cum știi tu, m-a încurajat Nif-Nif, în timp ce s-a așezat comod, lângă mine.

– Ok, hai că încerc. Naf-Naf tu ești cel care a construit căsuța din cărămidă, nu?

– Da, eu sunt, mi-a răspuns pe un ton serios fratele cel mare.

– Tu când ai construit căsuța ce ai avut în vedere? am continuat eu.

– Să fie atât de trainică încât frigul iernii să nu pătrundă și nici Lupul cel rău să nu o poată dărâma oricat ar sufla în ea…

– Bun, perfect, atunci ai câteva noțiuni, m-am bucurat eu.

– Deci, dragii mei purceluși trebuie să știți că un certificat energetic este un document ce se eliberează de către specialiști atestati numiți și auditori energetici, în baza legii. Este valabil timp de 10 ani și are rolul de a confirma și atesta performanța energetică a unei clădiri, fie aceasta o casă, un apartament, un hotel etc. Cei care trebuie să solicite aceste certificat energetic sunt proprietarii, investitorii, administratorii de clădiri etc.

– Iar noi cum vom fi proprietarii acelei case trebuie să facem asta, nu? a întrebat Nif-Nif părând că încearcă să înțeleagă despre ce este vorba.

– Exact, am exclamat fericită că măcar unul dintre ei a înțeles ce am explicat.

– Păi unde ar trebui să mergem să cerem așa ceva? Ar trebui să prezentăm ceva? Cum se procedează de fapt? – val de întrebări din toate părțile…

– Bun, am zis eu. Să o luăm cu începutul…aveți un act de proprietate al casei, înainte de toate?

– Trebuie să avem? Continuarea poveștii spune că este a noastră… au răspuns cei trei drăgălași dezamăgiți.

– Ei bine, da, în lumea reală, micuții mei, trebuie să aveți un astfel de document…

Tăcere…nimeni nu mai îndrăznea să spună nimic. Priveam la ei și le vedeam descurajarea pe față, bătuseră atâta drum până aici… sărăcuții!!!

– Stați așa, am tresărit eu, am o idee!!!

– Care? Ce idee? Suntem salvați?

– Poate că da, dacă buna voastră Zână face o magie și vă scrie acest document… am sugerat eu.

– Daaaa, uraaaa, asta este și în vagon începu din nou o țopăială însoțită de mici guițuri ce le trăda adevărata origine.

I-am lăsat să termine de bucurat și am trecut mai departe la rezolvarea problemei.

– Bunnn, am rezolvat cu actul de proprietate. Așadar, dragilor, dosarul vostru trebuie să conțină următoarele acte:

  • planul de arhitectură al imobilului
  • să se specifice anul construcției imobilului în cauză

– Și după aceea ce facem? La cine mergem? mă interogă Naf-Naf.

– Este simplu, timp în care mi-am scos telefonul din geantă.

– WHOAAA!!!! exclamație generală…Ce este cutiuța aceasta??? a strigat Nif-Nif.

– Un telefon mobil sau smartphone, am răspuns, râzând.

– Și ce se face cu el? continuă Nuf-Nuf.

– Oferă răspunsuri la întrebări, așa cum avem noi nevoie acum.

– Ce căutăm de fapt? s-a întrebat mai mult ca pentru sine și Naf-Naf.

– O să întrebăm instrumentul acesta magic cine ne poate ajuta.

Am început atunci căutarea pe internet pentru a găsi soluția cea mai fiabilă pentru cei 3 purceluși simpatici. Am scris cuvantul certificat energetic și iată, am găsit o firmă acreditată de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice: Enermed Impex SRL.

certificat-energetic-24hAm început să le citesc micilor porcușori cine sunt cei de la Enermed Impex SRL și cum îi poate ajuta. Am aflat toți patru că prin această societate se puteau obține certificate energetice, audit energetic si termoviziune (termografie) în construcții, inclusiv în București. Că aveau o echipă formată din ingineri constructori cu multă experiență, auditori energetici gradul I etc. Prețurile erau foarte bune, începând de la 130 ron, în funcție de tipul de imobil, iar dacă se opta pentru realizarea certificatului energetic cu ei, primeai și termoviziunea construcției.

– Ce este termoviziunea? m-a întrebat curios Naf-Naf.

Termoviziunea, după cum explică societatea, reprezintă o metodă nedistructivă prin care pot fi determinate variațiile de temperatură la suprafața anvelopei unei clădiri. În acest mod se poate vedea pe unde se pierde căldura. Este făcută cu ajutorul unei camere ce scanează cu raze infraroșii clădirea, ca în imaginea de mai jos.termoviziune

Porcușorii au rămas surprinși și încurcați la primirea atâtor informații. Ei credeau că Bucureștiul era de fapt o pădure mai mare, fără lupi și că toți prietenii lor se aflau deja aici.

Au fost dezamăgiți și supărați să afle că Bucureștiul era de fapt capitala unei țări, o „junglă” într-adevăr, dar una urbană.

M-a cuprins mila doar când le-am privit mutrișoarele și atunci m-am oferit să le ofer găzduire și ajutor.

– M-am gândit la ceva, micuților! le-am propus eu.

– Privirile s-au îndreptat spre mine pentru a nu știu câta oară, cu semne de întrebare pe micile boticuri…

– Vă voi lua cu mine acasă, vă voi ajuta… veselia porni din nou… am așteptat să se liniștească puțin și am continuat…

– Când vom coborâ din tren, vă rog să vă acoperiți bine chipurile cu căciulițele și fularele pe care le aveți deja și nu vorbiți până nu ajungem acasă…nu trebuie să atragem atenția asupra noastră, da?

Dintr-o dată m-am trezit cu ei îmbrățișându-mă. I-am liniștit și am hotărât că este cazul să dormim până ajungem la destinație.

Somnul a pus repede stâpânire pe mine. Eram fericită…

…Trenul cu numarul 5500, cu direcția Ploiești – Buzău – București va trage la linia 2 din Gara de Nord, se urla în microfoanele de pe peronul capitalei.

Mă trezesc cam chiaună și cu pofta de a-mi aprinde o țigară… și dintr-o dată îmi amintesc: Nif-Nif, Nuf-Nuf, Naf-Naf am început să strig pe coridor. Controlorul m-a privit nedumerit. L-am întrebat dacă nu cumva trei copilași, cam de 10 ani, au coborât mai înainte de Gara de Nord.

– Nu d-șoară, nici măcar nu am avut pasageri copiii, de această dată.

L-am privit nedumerită, supărată și am deschis telefonul. Pe ecran o nouă poză, eu cu cei 3 purceluși zâmbeam fericiți. Mai jos un mesaj de mulțumire pentru tot.

– Așadar nu fusese doar un vis adus de iarnă, înainte de Crăciun!

Plus de asta, am reușit să găsesc și această societate care mă putea ajuta în efectuarea unei analize a apartamentului, din punct de vedere energetic. Chiar era nevoie să pun la punct și acest detaliu pentru că observasem de ceva timp, că atunci când bătea vântul, se mișca perdeaua și se simțea cum intră aer rece în anumite puncte ale ferestrelor.

Așa cum spune Mehmet Murat Iidan -„într-o noapte foarte rece, friguroasă, până și casele își doresc să aibă propriile lor case pentru a intra înăuntrul lor și a se încălzi.”

Articol scris pentru cea de-a 13-a probă din competiția Superblog 2018.

Surse:

certificat-performanta-energetica

Reclame

Publicat de

laportileatlantidei

Copyright © 2018 Lelia Madalina Iancu Toate drepturile rezervate https://laportileatlantidei.wordpress.com si  https://www.facebook.com/Domerys0411-871759763013499 Toate drepturile de reproducere, integral sau partial, prin orice mijloace, inclusiv stocarea neautorizata in sisteme de cautare sunt rezervate. Reproducerea se poate face doar cu acordul scris al autorului, cu exceptia unor scurte pasaje care pot constitui obiectul recenziilor si prezentarilor.

Un gând despre „Un vis frumos născut din gerul unei dimineți de iarnă!”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.